În viaţă, omul are parte de momente frumoase şi de momente mai puţin frumoase. De-a lungul acestor 19 ani pe care urmează să îi împlinesc, am învăţat că trebuie să lupt cu propriile temeri, să am curajul să-mi recunosc limitele şi să ofer ajutor celorlalţi de lângă mine, chiar dacă aceştia nu m-au ajutat când am avut nevoie. Atât timp cât ştiu ce îmi doresc de la viaţă, consider că sunt un om “cu capul pe umeri”. Mi-a fost dat să întâlnesc oameni care nu au reuşit să ducă la bun sfârşit ceea ce şi-au propus. Cei mai mulţi dintre ei au cautat scuze pentru nereuşita lor. Din nefericire, acesta este unul dintre factorii care ne limitează orizontul propriilor posibilităţi.

În aceste cazuri scuzele şi căutarea vinovaţilor pentru nereuşita noastră nu îşi au rostul, mai degrabă trebuie să căutăm soluţii. Credeţi-mă, acestea pot fi mai aproape decât ne imaginăm. Cu unii soarta a fost mai blândă, cu alţii mai aspră, dar nu asta contează. Ceea ce contează este faptul că toţi “circulăm” pe acelaşi drum numit viaţă. Din punctul meu de vedere, demnitatea este cea mai importantă valoare a unui om. Păcat că multora le lipseşte. Chiar dacă “X” are trei vile şi patru maşini, iar tu locuieşti într-o cocioabă şi de abia ai bani de pâine, nu trebuie să te umileşti în faţa lui, pentru că toţi suntem egali. Chiar dacă la prima vedere părem foarte diferiţi, avem destul de multe lucruri care ne unesc: concepţii, dorinţe şi multe altele. Învăţaţi să spuneţi lucrurilor pe nume, să vă motivaţi singuri şi să nu vă pierdeţi speranţa.

Taguri: , ,