Despre singurătate mulţi spun că este foarte grea. Singurătatea este percepută de unii într-o formă foarte gravă, dar am întâlnit şi persoane care îşi doresc să stea singure. Acestea din urmă adoră liniştea şi nu le place să fie deranjaţi, iar dacă se întâmplă acest lucru, pe cât posibil să fie de scurtă durată. Poţi fi singur printre străini, dar şi singur printre ai tăi. Bucuria şi tristeţea sunt sentimente, pe care trebuie să le împarţi cu cei apropiaţi. Din păcate, sunt foarte multe cazuri, când nu ai pe nimeni lângă tine şi nu îţi poţi deschide sufletul în faţa cuiva. Treci neînsemnat pe lângă cei din jur, nimeni nu te vede, nimeni nu te vizitează şi, uneori, un simplu “bună ziua” pentru tine este important. Chiar dacă eşti tânăr sau bătrân, singurătatea este aceeaşi. Cel mai rău singurătatea o simt bătrânii.

De dragul copiilor ei au sacrificat totul, iar când aceştia i-au părăsit, tristeţea li se citeşte pe chip. Ar vorbi cu toată lumea, până şi cu un copil străin. Să intri în casă, să nu te aştepte nimeni niciodată, să nu îţi deschidă uşa nimeni, este foarte dureros. Durerea este mult mai mare, când în zilele de sărbătoare eşti singur, părăsit de toţi şi ţi-ai dori, ca şi în casa ta să se reîntoarcă zilele de altădată. Când soarta a vrut ca tu să rămâi cel din urmă, nu te poţi supăra pe nimeni, dar când ai pe cineva şi, totuşi, acel cineva te-a uitat, nu poţi să nu te întrebi unde ai greşit. Întoarce-ţi privirea spre omul de lângă tine, oricine ar fi el şi luminează-i viaţa, ajutându-l cu cât de puţin. Recunoştinţa lui va fi înzecită, vei alina singurătatea unui suflet părăsit şi, uneori, poate chiar pe a ta.

Taguri: , , , , ,